Partea a treia: „Pregătirea terenului”

După dispariția mult contestatului FOLK-FOOTBALL, conceptul său a fost salvat de la distrugere de către şcolile publice din Anglia, care, în mod ironic, îşi căutau propria salvare. În anii 1830, majoritatea şcolilor publice întâmpinau dificultăți datorate unor elevi şi studenți violenți. Aceştia se revoltau, incinerau sălile de clasă şi atacau pe localnici. Profesorii, în mod evident, nu erau încântați. Prin urmare, fotbalul a apărut ca o formă de CONTROL SOCIAL, ca o metodă de transformare a huliganilor sau băieților răi în eroi. Esența acestei reforme a fost TERENUL de fotbal.

Raționamentul din spatele acestei reforme a fost unul cât se poate de simplu: dacă se băteau între ei pe gazon, jucătorii nu ar mai fi atât de dornici să rupă în bătaie pe săteni sau localnici.

În aceste etape timpurii, religia a devenit coloana vertebrală a revoluției sportive: ,,muscular Christianity”= credința în faptul că sportul reprezintă o parte folositoare a „antrenamentului” religios -o minte sănătoasă într-un corp sănătos- că FAIR PLAY-ul şi munca în echipă pe teren promovează valori morale.

Deşi s-au realizat progrese prin delimitarea unui teren de joc, totuşi lipsea în continuare un corp de reguli care să permită organizarea de competiții serioase. Astfel, fiecare şcoală privată promova propria variantă dejoc. Fotbalul era încă în formare.