Cristian Tudor Popescu e un exemplu de roman prost care crede ca se pricepe la orice. In loc sa-si vada de cariera lui de editorialist profesionist se face de ras comantand meciuri de tenis intr-un mod foarte suparator pentru ascultatori. Exclamatii precum:

Meciul secolului s-a terminat! Meciul de tenis dintre Manut si Isner care a durat in jur de 11 ore s-a terminat cu victoria lui Isner cu 70 la 68 de game-uri in setul decisiv. Acest meci a spart foarte multe recorduri, de la durata de timp efectiv, la numarul de game-uri jucate, pana la cele mai multe mingi jucate, cei mai multi asi si asa mai departe.

Primul, in ordine cronologica e meciul Danemarca-Romania de care mi-a adus aminte Robbie(suporter profesionist) in urma cu cateva saptamani, meci dupa care am vrut sa sparg televizorul, de altfel singura data cand am vrut sa fac o asemenea idiotenie.
Al doilea e meciul Steaua-Valencia care la momentul respectiv mi s-a parut incredibil dar acum mi se pare doar mizerabil.
Al treilea moment palpitant a fost Boro-Steaua care si acum imi da palpitatii, singurul meci care nu mi-a placut la momentul respectiv dar care il urmaresc cu placere de fiecare data cand am ocazia.

Intr-o zi la facultate, eu stelistul si ceilalti doi prieteni, unul dinamovist convins celalalt fan Rapid am inceput o conversatie interesanta despre fotbal. Fiecare ne-am sustinut punctul de vedere cu privire la meciurile din Liga Campionilor, mai exact din semifinalele acestei competitii si, nimeni nu stie cum si de ce am ajuns la vechea problema: care e cea mai buna echipa din Romania? Desi raspunsul era evident, niciunul nu a recunoscut adevarul gol-golut aducand argumente, unele mai interesante altele chiar ridicole. Atunci ne-am dat seama ca ne place sa vorbim despre fotbal si ca suntem dependenti de acest sport. Dupa cateva ore de discutii captivante am lansat ideea blogului:Fotbal Addict! Numele blogului a fost o adevarata nebunie pentru ca pana am ajuns la forma finala am gasit cele mai ciudate nume, dintre care imi amintesc Offside blog, Fotbal field ori Fanball. Apoi am ajuns acasa si in aceeasi zi l-am creat, l-am botezat dar nu am stiut ca sa scriu la descriere. Dar dupa cateva ore de stors creierii am avut o revelatie si asa blogul nostru a devenit blogul scris de un stelist, un dinamovist si un rapidist, trei prieteni dependenti de fotbal si nu numai.
Ideea a prins asa ca intr-o saptamana blogul nostru a devenit legenda!
Restul e istorie :))

Azi se împlinesc 63 de ani de la apariţia pe scena fotbalului românesc a celei mai celebre echipe de club din România; Steaua!

Partea a doua: “FOLK-FOOTBALL”

Dupa cum spuneam in articolul anterior, fotbalul modern a aparut in Anglia. Totusi, nimeni nu poate fi sigur de momentul exact in care un obiect rotund a fost lovit inspre o alta persoana. Aceasta deoarece jocuri care implicau o minge, echipe si o anumita forma de scor, au existat de secole. In urma cu aproximativ 5000 de ani (dupa unii chiar 7000) chinezii antici au dezvoltat un joc numit TSU CHU (tsu inseamna “a lovi”, iar chu este denumirea data unei mingi facuta din piele de animal). Tot cam in aceeasi perioada, in Japonia oamenii jucam KEMARI.

Insa romanii sunt cei care au adus in Britania un joc numit HARPASCUM (care la origine era un exercitiu militar de incalzire), considerat a fi stramosul indepartat al fotbalului (cam ceea sunt tracii pentru noi romanii). Ceea ce este sigur este faptul ca incepand cu anul 217 d.hr. existau in Britania jocuri ce implicau sate intregi. Acestea se numeau FOLK-FOOTBALL, adica fotbal folcloric. Iata a scurta descrie a unui astfel de joc:

Folk-Football

- TERENUL: nu era riguros delimitat fiind de marimea orasului sau satului in care avea loc competitia

- JUCATORII: erau de numarul sutelor

- PORTILE: erau 2 zone (de obicei cele mai cunoscute) aflate la mile distanta una de alta

- ECHIPA INVINGATOARE era cea care marca cele mai multe goluri, adica cea care ducea mingea de cele mai multe ori in zona adversarului

- DURATA: datorita numarului mare de jucatori, o partida putea sa dureze o zi intreaga incheindu-se imediat dupa marcarea primului gol

- MISTICISMUL facea parte fireasca din joc: de exemplu in porturi cele 2 echipe erau formate din pescari si fermieri. Lupta lor pentru minge era una simbolica: o lupta pentru fertilitate. Daca pescarii iesau invingatori atunci se spunea ca vor prinde mai multi pesti, iar daca fermierii castigau atunci recolta urma sa fie mai bogata.

- aceste jocuri aveau loc de Craciun si/sau de Anul Nou

Insa folk-football nu avea reguli de desfasurare si uneori era atat de violent incat mai multi regi au incercat sa-l interzica.

Ex. Regele Edward – “Deoarece este o larma mare in oras, cauzata de ingramadeala asupra unor mingi mari de unde, Doamne fereste, multe rauri ar putea rasari, noi poruncim si interzicem, din partea regelui, sub pedeapsa cu inchisoarea, ca un asemenea joc sa fie folosit in oras pe viitor”.

Totusi, cu toate acestea, nimeni nu putea impiedica fotbalul de a fi jucat. Iar cand, in secolul al XIX-lea, folk-football a primit lovitura fatala ea nu a venit din partea unui om, ci din partea unei masinarii (Revolutia Industriala). Folk-football, care anterior se desfasura pe toata aria unui sat sau oras, nu-si mai regasea locul in centrele urbane industriale aflate in extindere. In noua societate nu mai era loc pentru jocurile perioadei preindustriale. Asa ca incet incet folk-football a disparut.

→ Cele mai multe turnee finale: Antonio Carbajal (Mexic, 1950-1966) si Lothar Matthaus (Germania, 1982-1998).

→ Cele mai multe titluri mondiale: Pele, 3 titluri (1958, 1962, 1970).
→ Cele mai multe meciuri jucate la turneul final: Lothar Matthaus (Germania), 25 de meciuri, intre 1982 si 1998.
→ Cele mai multe minute jucate la turneul final: Paolo Maldini (Italia), 2220 minute, intre 1990-2002.
→ Cele mai multe meciuri jucate in preliminariile CM: Ivan Hurtado (Ecuador), 68 de meciuri (intre 1994-2010).
→ Cele mai multe victorii la un turneu final: Cafu, 16 victorii, intre 1994 si 2006.
→ Cele mai multe finale jucate: Cafu (1994, 1998, 2002).
→ Cele mai multe meciuri in calitate de capitan la un turneu final: Diego Armando Maradona, 16 meciuri, intre 1986 si 1994.
→ Cele mai multe meciuri in care a fost rezerva: Denilson (Brazilia), 11 partide, intre 1998 si 2002.
→ Cel mai tanar jucator la turneu final:Norman Whiteside (Irlanda de Nord) - 17 ani si 41 de zile (1982).
→ Cel mai tanar jucator in preliminarii:Souleymane Mamam (Togo) - 13 ani si 310 zile (2002).
→Cel mai tanar jucator care a evoluat intr-o finala:Pele (Brazilia) - 17 ani si 249 zile (1958).
→ Cel mai in varsta capitan de echipa: Peter Shilton (Anglia) - 40 de ani si 292 de zile (1990).
→ Cel mai tanar capitan de echipa la un turneu de final: Tony Meola (SUA) - 21 de ani si 109 zile (1990).
→ Cel mai in varsta jucator la un turneu final: Roger Milla (Camerun) - 42 de ani si 39 de zile (1994).
→ Cel mai in varsta fotbalist care a evoluat intr-o finala: Dino Zoff (Italia) - 40 ani si 133 de zile (1982).
→ Cel mai in varsta jucator care a evoluat in preliminarii: MacDonald Taylor (Insulele Virgine) - 46 de ani si 180 de zile (2006).
→ Cele mai multe goluri marcate la turneele finale: Ronaldo, 15 goluri (1998-2006).
→ Cele mai multe goluri marcate la un singur turneu final: Just Fontaine (Franta), 13 goluri (1958).
→ Cele mai multe goluri marcate in preliminarii: Ali Daei (Iran), 35 de goluri (1994-2006).
→ Cele mai multe goluri marcate intr-un meci: Oleg Salenko (Rusia), 5 goluri (Rusia - Camerun, scor 6-1, 1990).
→ Cele mai multe meciuri marcate intr-un meci pierdut de echipa sa: Ernest Wilimowski (Polonia), 4 goluri, Polonia - Brazilia, scor 5-6, la turneul final din 1938.
→ Cele mai multe goluri marcate intr-un meci din preliminarii: Archie Thompson (Australia), 13 goluri, Australia - Samoa Americana, scor 31-0, in grupa 1 a zonei Oceania (2002).
→ Cele mai multe goluri marcate in toate finalele: Vava (Brazilia - Suedia, 2 goluri in 1958, Brazilia - Cehoslovacia, un gol, in 1962), Pele (Brazilia - Suedia, 2 goluri, in 1958, Brazilia - Italia, un gol in 1970), si Zinedine Zidane (Franta - Brazilia, 2 goluri, in 1998, Franta - Italia, un gol in 2006).
→ Cele mai multe hattrick-uri: Sandor Kocsis (Ungaria, in 1954), Just Fontaine (Franta, in 1958), Gerd Muller (Germania, in 1970) si Gabriel Batistuta (Argentina, 1994 si 1998), cate doua.
→ Jucatorul care a marcat cel mai rapid hattrick marcat de un jucator intrat pe parcursul meciului: Laszlo Kiss (Ungaria), 8 minute, a marcat in minutele 69, 72 si 76 ale partidei cu Salvador, scor 10-1.
→ Cel mai tanar marcator la un turneu final: Pele (Brazilia), 17 ani si 239 de zile in partida Brazilia - Tara Galilor, scor 1-0 (1958).
→ Cel mai tanar marcator intr-o finala: Pele (Brazilia), 17 ani si 249 de zile in partida Brazilia - Suedia, scor 5-2 (1958).
→ Cel mai in varsta marcator la un turneu final: Roger Milla (Camerun) - 42 de ani si 39 de zile, in meciul Camerun - Rusia, scor 1-6 (1994).
→ Cel mai in varsta marcator intr-o finala: Nils Liedholm (Suedia) - 35 de ani si 263 de zile, in meciul Brazilia - Suedia, scor 5-2 (1958).
→ Cel mai rapid gol marcat la Cupa Mondiala: Hakan Sukur (Turcia), secunda 11, in meciul Turcia - Coreea de Sud, scor 3-2.
→ Cel mai rapid gol marcat de o rezerva: Ebbe Sand (Danemarca), 16 secunde, in meciul Danemarca - Nigeria, scor 4-1.
→ Cel mai rapid gol marcat intr-o finala: Johan Neeskens (Olanda), 90 de secunde, in meciul Olanda - Germania, scor 1-2 (1974).
→ Cel mai rapid gol marcat in preliminarii: Davide Gualtieri, secunda 8, in meciul San Marino - Anglia, scor 1-7 (1994).
→ Portarul cu cele mai multe meciuri fara gol primit la un turneu final: Peter Shilton (Anglia) si Fabien Barthez (Franta), zece meciuri.
→ Portarul cu cele mai multe minute consecutive fara gol primit la un turneu final: Walter Zenga (Italia), 571 de minute (1990).
→ Portarul cu cele mai multe minute consecutive fara gol primit in preliminarii: Richard Wilson (Noua Zeelanda), 921 de minute.
→ Portarul cu cele mai multe goluri primite: Antonio Carbajal (Mexic) si Mohamed Al-Deayea (Arabia Saudita), cate 25 de goluri.
→ Portarul cu cele mai multe goluri primite la un turneu final: Hong Duk-Yung (Coreea de Sud), 16 goluri.
→ Portarii cu cele mai putine goluri primite la un turneu final care au devenit campioni mondiali: Fabien Barthez (Franta), Gianluigi Buffon (Italia), cate doua.
→ Portarul cu cele mai multe goluri primite intr-un singur meci: Luis Guevara Mora (Salvador), zece goluri.
→ Portarul cu cele mai putine goluri primite la un turneu final: Pascal Zuberbuhler (Elvetia), 0 goluri.
→ Cel mai rapid cartonas galben primit: Giampiero Marini (Italia) si Sergei Gorlukovici (Rusia), primul minut.
→ Cel mai rapid cartonas galben primit: Jose Batista (Uruguay), secunda 56, intr-un meci cu Scotia, din anul 1986.
→ De precizat ca argentinianul Claudio Caniggia este unicul fotblist care a fost eliminat la un turneu final in timp ce se afla pe banca de rezerve. Arbitrul Ali Bujsaim, din Emiratele Arabe Unite, l-a eliminat pe Caniggia in timpul partidei Argentina - Suedia, scor 1-1, pentru ca a fost injurat de jucator.
→ Jucatorii cu cele mai multe cartonase primite: Zinedine Zidane (Franta), Cafu (Brazilia), cate 6.
→ Jucatorii cu cele mai multe cartonase galbene primite: Cafu (Brazilia), 6.
→ Jucatorii cu cele mai multe cartonase rosii primite: Rigobert Song (Camerun) si Zinedine Zidane (Franta) - cate doua

→ Cele mai multe meciuri la turneul final: Helmut Schon (Germania), 25 de meciuri (1966-1978).

→ Cele mai multe victorii la turneele finale: Helmut Schon (Germania), 16 de meciuri (1966-1978).
→ Cele mai multe titluri: Vittorio Pozzo (Italia), doua titluri.
→ Cele mai multe turnee finale: Carlos Alberto Parreira (Brazilia), 6 prezente (1982, 1990, 1994, 1998, 2006, 2010).
→ Cele mai multe echipe prezent la turneul final: Bora Milutinovici (cinci echipe - Mexic, in 1986; Costa Rica, in 1990; SUA, in 1994; Nigeria, in 1998; China, in 2002).
→ Cel mai tanar antrenor la un turneu final: Juan Jose Tramutola (Argentina) - 27 de ani si 267 de zile, la CM din 1930.
→ Cel mai in varsta antrenor prezent la un turneu final: Cesare Maldini (Italia) - 70 de ani si 131 de zile, la CM din 2002.

→ Echipa cu cele mai multe turnee finale: Brazilia, care este singura reprezentativa din lume care a participat la toate cele 18 editii.
→ Cele mai multe titluri: Brazilia, cinci titluri (1958, 1962, 1970, 1994, 2002).
→ Cele mai multe finale jucate: Brazilia si Germania, cate sapte.
→ Cele mai multe calificari in semifinale: Germania, de 11 ori
→ Cele mai multe meciuri jucate: Brazilia si Germania, cate 92 de partide
→ Cele mai putine meciuri jucate la un turneu final: Indonezia, un meci, la editia din 1938, organizata de Franta. La acel turneu, Indonezia a participat sub denumirea tarii din acea perioada, Indiile Olandeze de Est
→ Cele mai multe victorii: Brazilia, 64
→ Cele mai multe infrangeri: Mexic, 22
→ Cele mai multe egaluri: Germania si Italia, cate 19
→ Cele mai multe meciuri fara a obtine niciun punct: Salvador, 6 meciuri, 6 infrangeri.
→ Cele mai multe meciuri fara victorie: Bolivia si Salvador, 6 meciuri
→ Cele mai multe goluri marcate: Brazilia, 201
→ Cele mai multe goluri primite: Germania, 112
→ Cele mai putine goluri primite: Angola, 2.
→ Cele mai putine goluri marcate: Canada, China, Indonezia, Grecia, Trinidad Tobago si Zair, actuala RD Congo - 0 goluri
→ Cele mai multe meciuri fara gol marcat: Canada, China, Grecia, Trinidad Tobago si Zair, actuala RD Congo
→ Cea mai buna medie de goluri marcate pe meci: Ungaria, 2,720.
→ Cea mai slaba medie a golurilor primite pe meci: Angola, 0,67
→ Cele mai multe intalniri directe la turneul final: Brazilia - Suedia, de 7 ori (1938, 1950, 1958, 1978, 1990 si 1994, de doua ori).
→ Cele mai multe intalniri directe in finala: Brazilia - Italia (1970, 1994) si Argentina - Germania (1986, 1990).
→ Cele mai multe prezente fara a trece de faza grupelor la un turneu final: Scotia, 8 prezente.
→ Cele mai multe meciuri disputate in preliminarii: Noua Zeelanda, 15 partie, in anul 1982.
→ Cele mai multe titluri consecutive: Italia (1934, 1938) si Brazilia (1958, 1962).
→ Cele mai multe finale consecutive jucate: Germania (1982, 1986, 1990), Brazilia (1994, 1998, 2002).
→ Cele mai multe calificari consecutive la Cupa Mondiala: Spania, 7 (1986-2010).
→ Cele mai multe calificari consecutive ratate la un turneu final: Luxemburg, 18 ratari.
→ Cele mai multe victorii consecutive: Brazilia, 11 meciuri (2-1, cu Turcia, 2002 - 3-0, cu Ghana, 2006).
→ Cea mai lunga serie fara infrangeri: Brazilia, 13 meciuri (3-0, cu Austria, 1958 - 2-0, cu Bulgaria 1966).
→ Cele mai multe infrangeri consecutive: Mexic, 9 infrangeri (1-4, cu Franta, 1930 - 0-3, cu Suedia 1958).
→ Cea mai lunga serie de meciuri fara victorie: Bulgaria, 17 meciuri (0-1, cu Argentina, 1962 - 0-3, cu Nigeria, 1994).
→ Cele mai multe remize consecutive: Belgia, 5 egaluri (0-0, cu Olanda, 1998 - 1-1, cu Tunisia, 2002).
→ Cele mai multe meciuri consecutive fara gol marcat: Bolivia, 5 meciuri (1930-1994).
→ Cele mai multe meciuri consecutive fara gol primit: Italia, 5 meciuri (1990).
→ Cele mai categorice victorii la turneele finale: Ungaria - Coreea de Sud, scor 9-0 (1954), Iugoslavia - Zair, scor 9-0 (1974), Ungaria - Salvador, scor 10-1 (1982).
→ Cea mai categorica victorie in preliminarii: Australia - Samoa Americana, scor 31-0, la 11 aprilie 2001.
→ Cele mai multe goluri marcate de o echipa intr-un singur meci la turneul final: 10 goluri, in meciul Ungaria - Salvador, scor 10-1.
→ Cele mai multe goluri marcate intr-un singur meci de ambele echipe: 12 goluri, in meciul Austria - Elvetia, scor 7-5.
→ Cele mai multe goluri marcate intr-un meci incheiat la egalitate: 8 goluri, in meciurile Anglia - Belgia (1954) si URSS - Columbia (1962), ambele incheiate cu scorul de 4-4.
→ Cele mai spectaculoase reveniri: Austria - Elvetia, la turneul final din 1954, de la 0-3 la 7-5 si Portugalia - Coreea de Nord, la turneul final din 1966, de la 0-3, la 5-3.
→ Cele mai multe goluri marcate in total la un turneu final: 171 de goluri, in 1998.
→ Cele mai putine goluri marcate la un turneu final: 70 de goluri la editiile din 1930 si 1934.
→ Cele mai multe cartonase aratate intr-un singur meci: Portugalia - Olanda, cate doua.

Arsenal si-a inceput seria incredibila in competitia interna intr-un moment dificil, mai exact dupa ce echipa a irosit un avans de 8 puncte pierzand astfel titlul Premier League din sezonul 2002-2003 in favoarea lui Manchester United, in urma unei infrangeri cu 3-2 in fata celor de la Leeds United. Dupa acest meci incepe parcursulor fenomenal care s-a incheiat cu:

36 de victorii, 13 egaluri, 112 goluri marcate (dintre care 8 din penalty) si doar 35 primite

Cele 49 de partide sustinute de Arsenal:

01. Arsenal 6-1 Southampton 7 mai 2003

02.Sunderland 0-4 Arsenal 11 mai 2003

03. Arsenal 2-1 Everton 16 august 2003

04. Middlesbrough 0-4 Arsenal 24 august 2003

05. Arsenal 2-0 Aston Villa 27 august 2003

06. Manchester City 1-2 Arsenal 31 august 2003

07. Arsenal 1-1 Portsmouth 13 septembrie 2003

08. Manchester United 0-0 Arsenal 21 septembrie 2003

09. Arsenal 3-2 Newcastle United 26 septembrie 2003

10. Liverpool 1-2 Arsenal 04 octombrie 2003

11. Arsenal 2-1 Chelsea 18 octombrie 2003

12. Charlton Ath. 1-1 Arsenal 26 octombrie 2003

13. Leeds 1-4 Arsenal 01 noiembrie 2003

14. Arsenal 2-1 Tottenham 08 noiembrie 2003

15. Birmingham City 0-3 Arsenal 22 noiembrie 2003

16. Arsenal 0-0 Fulham 30 noiembrie 2003

17. Leicester City 1-1 Arsenal 06 decembrie 2003

18. Arsenal 1-0 Blackburn Rovers 14 decembrie 2003

19. Bolton 1-1 Arsenal 20 decembrie 2003

20. Arsenal 3-0 Wolves 26 decembrie 2003

21. Southampton 0-1 Arsenal 29 decembrie 2003

22. Everton 1-1 Arsenal 07 ianuarie 2004

23. Arsenal 4-1 Middlesbrough 10 ianuarie 2004

24. Aston Villa 0-2 Arsenal 18 ianuarie 2004

25. Arsenal 2-1 Manchester City 1 februarie 2004

26. Wolves 1-3 Arsenal 7 februarie 2004

27. Arsenal 2-0 Southampton 10 februarie 2004

28. Chelsea 1-2 Arsenal 21 februarie 2004

29. Arsenal 2-1 Charlton Atl. 28 februarie 2004

30. Blackburn Rovers 0-2 Arsenal 13 martie 2004

31. Arsenal 2-1 Bolton 20 martie 2004

32. Arsenal 1-1 Manchester United 28 martie 2004

33. Arsenal 4-2 Liverpool 09 aprilie 2004

34. Newcastle 0-0 Arsenal 11 aprilie 2004

35. Arsenal 5-0 Leeds 16 aprilie 2004

36. Tottenham 2-2 Arsenal 25 aprilie 2004

37. Arsenal 0-0 Birmingham 01 mai 2004

38. Portsmouth 1-1 Arsenal 04 mai 2004

39. Fulham 0-1 Arsenal 9 mai 2004

40. Arsenal 2-1 Leicester City 15 mai 2004

41. Everton 1-4 Arsenal 15 august 2004

42. Arsenal 5-3 Middlesbrough 22 august 2004

43. Arsenal 3-0 Blackburn Rovers 25 august 2004

44. Norwich 1-3 Arsenal 28 august 2004

45. Fulham 0-3 Arsenal 11 septembrie 2004

46. Arsenal 2-2 Bolton 18 septembrie 2004

47. Mancehster City 0-1 Arsenal 25 septembrie 2004

48. Arsenal 4-0 Charlton Atl. 02 octombrie 2004

49. Arsenal 3-1 Aston Villa 16 octombrie 2004

*(cele doua partide scrise cu rosu reprezinta primul si ultimul meci al sezonului Premier League 2003-04)

Visul s-a incheiat brusc printr-o infrangere cu 2-0 in fata celor de la Manchester United pe Old Trafford.

Marcatori in cele 49 de partide

Alte serii de partide fara infrangere:

Italia
58 - AC Milan (1991-93)

Anglia
49 - Arsenal (2003-04)

Spania
38 - Real Sociedad (1978-80)

Germania
36 - Hamburg (1982-83)

Jucatorii nostri nu mai joaca nimic cand vin la echipa nationala , ei venind la nationala doar pentru a-si sarbatori zile de nastere sau pentru a merge in cluburi.Nu pot sa inteleg de ce nu se face un regulament de ordine interioara pentru ca fiecare jucator sa fie concentrat la fotbal doar . Nationala Romaniei a ajuns de rasul intregii lumi ,suntem o echipa modesta poate de lumea a patra a fotbalului, nici macar de a treia.Dupa parerea mea antrenorul nu are nici o vina ,acestia sunt jucatorii pe care ii are la ora actuala,niste jucatori de fitze.M-am uitat si aseara la meciul cu Macedonia ,pierdut bineinteles de Romania (0-1) dar nu am vazut o actiune mai legata ,pase de doi metri gresite, absolut nimic nu merge.Speram ca pana la campionatul european din 2016 sa avem si noi o nationala de care sa nu ne fie rusine ,pentru Euro 2012 e clar ca nu ne vom califica dar sa speram ca nu vom pierde cu Luxembourg.

La o prima vedere, conflictul din 1969 dintre El Salvador si Honduras ar putea parea cel mai stupid razboi declansat vreodata, atata vreme cat, oficial, totul a plecat de la un meci de calificare la Cupa Mondiala de Fotbal din 1970.

Primul meci dintre cele doua tari a avut loc la 8 iunie 1969, la Tegucigalpa, meci decis in favoarea selectionatei statului Honduras cu 1-0. Returul, jucat la San Salvador in 15 iunie 1969, a revenit gazdelor, El Salvador, cu scorul de 3-0. Meciul de baraj pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic, 1970, s-a jucat chiar pe teritoriul tarii gazda a competitiei, la 27 iunie 1969, si s-a incheiat cu un dramatic 3 – 2 dupa prelungiri in favoarea echipei reprezentative a statului El salvador, si asta dupa ce Honduras condusese la pauza cu 2-1. Aproximativ doua saptamani mai tarziu, la 14 iulie 1969, armata din El Salvador invada Honduras, in ceea ce avea sa ramana in istorie drept Razboiul Fotbalului. Ce se intamplase de fapt?

Tensiunile dintre cele doua tari atinsesera deja punctul culminant inainte de inceperea campaniei de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal. El Salvador, o tara cu o suprafata de cinci ori mai mica decat Honduras, dar cu o populatie de cel putin doua ori mai mare, se confrunta de mai multi ani cu o migratie masiva a propriilor cetateni catre tara vecina, acolo unde densitatea populatiei era mult mai redusa si unde oamenii puteau intra mult mai usor in proprietatea unor terenuri. Pana in 1969, peste 300.000 din cei aproximativ 7 milioane de locuitori ai statului El Salvador migrasera catre Honduras, multi dintre ei in ilegalitate, creand tensiuni intre cele doua state. Altercatia s-a amplificat in momentul in care marii proprietari de terenuri din Honduras au solicitat si au primit acordul guvernului pentru desproprietarirea nativilor din El Salvador si preluarea terenurilor acestora. Pe fondul acestor probleme, nu au intarziat sa apara conflictele in randul populatiei, sentimentele antinationale ale celor doua etnii atingand paroxismul in cel mai scurt timp. Masurile abuzive luate de autoritatile din Honduras au culminat cu expulzarea unei mari parti a imigrantilor salvadorieni, fapt cu rezultate dezastruoase pentru economia statului El Salvador.

Escaladarea conflictului a avut loc in urma celor trei meciuri de calificare la Campionatul Mondial din Mexic, ocazie cu care mass-media din cele doua tari nu a precupetit nimic din a prezenta atrocitatile comise de o parte si de alta, alimentand o stare care putea degenera in orice moment. Inevitabilul s-a produs la 14 iunie 1969, atunci cand armata salvadoriana a invadat Hondurasul cerandu-si dreptul asupra terenurilor detinute de cetatenii sai. Conflictul a durat patru zile, timp suficient pentru ca aproximativ 4000 de persoane sa fie ucise, cele mai multe victime fiind din randul civililor.

Razboiul Fotbalului s-a incheiat oficial la 18 iulie, pacea intrand complet in vigoare doua zile mai tarziu. El Salvador a participat la Campionatul Mondial in ciuda conflictului prin care tocmai trecuse, si a terminat pe ultimul loc grupa din care au mai facut parte URSS, Mexic si Belgia. Bilantul celor trei meciuri – 0 goluri marcate, 9 goluri primite, 0 puncte si ultimul loc dintre cele 16 tari participante.

Sursa: descopera.ro

Ce inseamna sa fii suporter rapidist: